(sau a grupului de CGU) la care se referă fondul comercial. Atunci când valoarea recuperabilă a CGU este mai

mică decât suma contabilă, este recunoscută o pierdere de depreciere. Pierderile de depreciere referitoare la

fondul comercial nu pot fi inversate în perioadele viitoare. Activele necorporale cu durată de viață utilă

nedeterminată, sunt testate pentru depreciere anual la 31 decembrie la nivelul CGU, după caz, și când

circumstanțele indică faptul că valoarea de transport poate fi afectată. Grupul evaluează unde riscurile

climatice ar putea avea un impact semnificativ, cum ar fi introducerea legislației privind reducerea emisiilor

care poate crește costurile de fabricație. Aceste riscuri în raport cu problemele legate de climă sunt incluse ca

ipoteze cheie în care au impact semnificativ asupra măsurii sumei recuperabile, aceste presupuneri au fost

incluse în prognozele fluxului de numerar în evaluarea sumelor de valoare în utilizare.

(f) Imobilizări necorporale achiziționate separat

Imobilizările necorporale cu o durată de viață utilă determinată, achiziționate separat, sunt înregistrate la cost

minus amortizarea acumulată și pierderile acumulate din depreciere. Amortizarea este recunoscută pe bază

liniară pe durata de viață utilă estimată. Durata de viață utilă estimată și metoda de amortizare sunt revizuite

la sfârșitul fiecărei perioade de raportare, orice modificări ale estimării fiind contabilizate prospectiv.

Imobilizările necorporale cu durată de viață utilă nedeterminată dobândite separat sunt înregistrate la cost

minus pierderile acumulate din depreciere.

(g) Investiții imobiliare

Investițiile imobiliare, care reprezintă proprietăți deținute pentru a obține chirii și / sau pentru aprecierea

capitalului (inclusiv proprietățile aflate în construcție pentru astfel de scopuri), sunt evaluate inițial la cost,

inclusiv costurile de tranzacționare. În urma recunoașterii inițiale, investițiile imobiliare sunt evaluate la

valoarea justă.

Toate investițiile imobiliare ale Grupului deținute pentru a obține chirii sau pentru aprecierea capitalului sunt

înregistrate ca investiții imobiliare și sunt evaluate utilizând modelul valorii juste. Câștigurile sau pierderile

care rezultă din modificările valorii juste ale investițiilor imobiliare sunt incluse în contul de profit sau pierdere

în perioada în care apar.

Atunci când destinația unei proprietăți se schimbă, astfel încât este reclasificată în imobilizări corporale sau

stocuri, valoarea sa justă de la data reclasificării devine costul imobilizării pentru înregistrare ulterioară.

O investiție imobiliară este derecunoscută la cedare sau atunci când investiția imobiliară este permanent

scoasă din uz și nu sunt așteptate beneficii economice viitoare din cedare. Orice câștig sau pierdere care

rezultă din derecunoașterea proprietății (calculată ca diferență între încasările nete din cedare și valoarea

contabilă a activului) este inclus(ă) în contul de profit sau pierdere în perioada în care este proprietatea este

derecunoscută.

Conducerea Societății evaluează regulat cea mai buna folosința a terenurilor – investiții imobiliare Transferul

din investiții imobiliare în stocuri este realizat aproape de data începerii construcției după ce au fost obținute

toate avizele necesare, a fost finalizat un concept detaliat al proiectului și au fost făcuți pași importanți în

identificarea constructorilor și finanțării proiectului.

(h) Stocuri

Stocurile sunt prezentate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă. Costul cuprinde

materiale directe și, unde este cazul, cheltuielile directe cu forța de muncă și costurile indirecte de producție

suportate pentru aducerea stocurilor în locația și starea lor actuală. Valoarea realizabilă netă reprezintă prețul

de vânzare estimat minus toate costurile estimate de finalizare și costurile de comercializare, vânzare și

distribuție.

Evaluarea la data intrării în societate a stocurilor se face utilizând următoarele tehnici:

✓

Proprietăți rezidențiale

identificare specifică

✓

Terenuri

identificare specifica

✓

Alte stocuri

primul intrat, primul ieșit (FIFO)

(i) Creanțe comerciale și de altă natură

Creanțele comerciale obișnuite, cu excepția instrumentelor financiare derivate, nu poartă dobândă și sunt

evaluate la valoarea nominală redusă cu provizioanele corespunzătoare pentru sumele nerecuperabile

estimate. Valoarea contabilă a tranzacțiilor comerciale și a altor creanțe exprimate în valută străină este

determinată în acea monedă străină și convertită la cursul spot la sfârșitul fiecărei perioade de raportare.

(j) Active financiare

Grupul derecunoaşte un activ financiar numai atunci când expiră drepturile contractuale asupra fluxurilor de

numerar generate de activ sau când transferă activul financiar și aproape toate riscurile și beneficiile dreptului

de proprietate către o altă entitate. Dacă Grupul nu transferă și nici nu păstrează în mod substanțial toate

riscurile și beneficiile dreptului de proprietate și continuă să controleze activul transferat, Grupul recunoaște

deținerea rămasă în activ și obligația aferentă pentru sumele pe care ar putea să le plătească. Dacă Grupul

păstrează în mod substanțial toate riscurile și beneficiile deținerii unui activ financiar transferat, Grupul

continuă să recunoască activul financiar și recunoaște, de asemenea, un împrumut garantat pentru încasările

primite.

(k) Numerar și echivalente de numerar

Numerarul și echivalentele de numerar cuprind numerarul deținut de Grup, precum și depozitele bancare pe

termen scurt cu scadență inițială de mai puțin de trei luni și sunt supuse unui risc scăzut de modificare a valorii.

(l) Capitalul social

Acțiuni ordinare

Acțiunile ordinare sunt clasificate ca parte a capitalurilor proprii. Costurile suplimentare direct atribuibile

emisiunii acțiunilor ordinare sunt recunoscute ca o reducere a capitalurilor proprii la valoarea netă de efectele

fiscale.

Răscumpărarea și reemiterea capitalului social (acțiuni de trezorerie)

Atunci când capitalul social recunoscut ca parte a capitalurilor proprii este răscumpărat, valoarea

contraprestației plătite, care include și alte costuri direct atribuibile, netă de efectele fiscale, este recunoscută

ca o reducere a capitalurilor proprii. Acțiunile răscumpărate sunt clasificate ca acțiuni de trezorerie și sunt

prezentate ca o rezervă privind acțiunile proprii. Atunci când acțiunile de trezorerie sunt vândute sau re-emise

ulterior, suma încasată este recunoscută ca o creștere a capitalurilor proprii iar surplusul sau deficitul înregistrat

în urma tranzacției este prezentat ca primă de emisiune.

(m) Dividende

Dividendele sunt recunoscute ca datorie în perioada în care este aprobată repartizarea lor.

(n) Acțiuni proprii

Acțiunile proprii constau din acțiuni de trezorerie și acțiuni deținute în cadrul unui plan de beneficii al angajaților.

Grupul are un plan de beneficii al angajaților pentru a satisface exercitarea opțiunilor de achiziție de acțiuni care

au fost acordate în cadrul schemelor de opțiuni de achiziție de acțiuni ale grupului.

Acțiunile proprii sunt recunoscute la cost ca o deducere din capitalurile proprii ale acționarilor. O contraprestație

ulterioară primită pentru vânzarea unor astfel de acțiuni este, de asemenea, recunoscută în capitalurile proprii,

diferența dintre veniturile din vânzare față de costul inițial fiind recuperată în rezultatul reportat. Niciun câștig

sau pierdere nu este recunoscut(ă) în declarațiile de performanță privind tranzacțiile cu acțiuni proprii.

(o) Împrumuturi

Împrumuturile bancare purtătoare de dobândă și descoperitul de cont sunt înregistrate pe măsura încasărilor,

net de orice costurile de acordarea directe.

Costurile îndatorării

Costurile îndatorării care pot fi atribuite direct achiziției, construcției sau producției de active cu ciclu lung de

producție, care sunt active care necesită în mod necesar o perioadă substanțială de timp pentru a fi gata pentru

utilizarea dorită sau pentru vânzare, sunt adăugate la costul acestor active, până când activele sunt în mod

substanțial pregătite pentru utilizarea dorită sau vânzare.

Costurile îndatorării aferente împrumuturilor generale se capitalizează in valoarea activelor care se califica

pentru acest lucru (conform IAS 23). Rata aplicabila pentru capitalizare este rata medie ponderata a dobânzii

împrumuturilor obținute de companie.

Veniturile din investiții obținute din investiția temporară a anumitor împrumuturi care vor fi folosite pe activele

cu ciclu lung de producție se deduc din costurile îndatorării eligibile pentru capitalizare.

Toate celelalte costuri ale îndatorării sunt recunoscute în contul de profit sau pierdere în perioada în care sunt

suportate.

(p) Datorii comerciale și de altă natură

Datoriile comerciale obișnuite nu sunt purtătoare de dobândă și sunt prezentate la valoarea nominală.

Datoriile comerciale pe termen lung, în special cele legate de terenuri, sunt înregistrate la valoarea justă la

data achiziționării activului la care se referă. Reducerea la valoarea nominală este amortizată pe parcursul

perioadei de creditare și înregistrată la costuri de finanțare. Valoarea contabilă a datoriilor comerciale și a altor

datorii care sunt denominate în monedă străină este determinată în acea monedă străină și convertită la cursul

spot la sfârșitul fiecărei perioade de raportare.

Grupul derecunoaște datoriile comerciale numai atunci când obligațiile Grupului sunt achitate, anulate sau au

expirat. Diferența dintre valoarea contabilă a datoriei derecunoscute și contraprestația plătită și de plătit este

recunoscută în contul de profit sau pierdere.

(q) Contracte de leasing

Grupul analizează la început de contract măsura în care un contract este, sau conține un leasing. Anume,

măsura în care contractul conferă dreptul de utilizare a unui activ identificabil pentru o perioadă de timp în

schimbul contravalorii.

Grupul aplică o singură abordare de recunoaștere și măsurare pentru toate leasing-urile, cu excepția leasing-

urilor pe termen scurt și a activelor de valoare mică. Grupul recunoaște datorii de leasing pentru plățile de

leasing și dreptul de utilizare a activelor reprezentând dreptul de utilizare a activului care stă la baza. i) Dreptul

de utilizare a activelor Grupul recunoaște dreptul de utilizare a activelor la data de început a unui leasing (i.e.

data la care activul care stă la bază este disponibil pentru a fi utilizat). Dreptul de utilizare a activelor este

măsurat la cost excluzând amortizarea acumulată și pierderi din depreciere și ajustat pentru orice

remăsurarare a datoriei de leasing. Costul dreptului de utilizare a activelor include suma datoriei de leasing

recunoscute costuri directe inițiale înregistrate și plați de leasing efectuate la sau înainte data de început

excluzând orice beneficii de leasing primite. Dreptul de utilizare a activelor este amortizat liniar pe durata cea

mai mică dintre perioada de leasing și durata de viață estimată a activelor, după cum urmează:

• Terenuri și clădiri: 1 -3 ani

• Alte echipamente: 1 -3 ani

Dacă dreptul de proprietate al unui activ închiriat este transferat Grupului la sfârșitul duratei de leasing sau

costul reflectă exercitarea unei opțiuni de achiziție, amortizarea este calculată utilizând durata de viață

estimată a activului. Durata contractului de leasing a fost considerată perioadă irevocabilă a contractului de

leasing, fără a lua în considerare opțiunea de prelungire. Dreptul de utilizare a activelor face de asemenea

scopul deprecierii.

La data de început a leasingului, Grupul recunoaște datoriile de leasing măsurate la valoarea curentă a plăților

de leasing ce urmează a fi făcute pe durata contractului de leasing. Plățile de leasing includ plăți fixe (incluzând

plăți fixe ca substanță) excluzând orice beneficii de leasing de primit, plăți de leasing variabile care depind de

un indice sau o rată și sume așteptate a fi plătite conform garanției valorii reziduale. Plățile de leasing includ

de asemenea prețul de exercitare al unei opțiuni de cumpărare care este rezonabil de sigur că va fi exercitată

de către Grup și plăți ale penalităților pentru terminarea contractului de leasing, dacă durata de leasing

reflectă opțiunea grupului de terminare a contractului de leasing. Plățile de leasing variabile care nu depind

de un indice sau o rată sunt recunoscute drept cheltuială în perioada în care evenimentul sau condițiile care

determină plățile au loc.

Pentru calcularea valorii curente a plăților de leasing, Grupul utilizează rata de împrumut incrementală la data

de început a leasingului pentru ca rata dobânzii implicite a leasingului nu este imediat determinabilă.

Ulterior datei de început, suma datoriei de leasing este mărită pentru a reflecta creșterea dobânzii și

diminuarea pentru plățile de leasing efectuate. În plus, valoarea contabilă a datoriei de leasing este

remăsurată dacă există o modificare, schimbare a duratei de leasing, o schimbare a plăților de leasing

(schimbare a plăților viitoare rezultate dintr-o schimbare a unui indice sau rate utilizate pentru determinarea

acelor plăti de leasing) sau o schimbare în evaluarea unei opțiuni de achiziție a activului care este subiectul

contractului de leasing. Datoriile aferente contractelor de leasing sunt incluse în Nota 15 Datorii comerciale și

alte datorii.

(r) Provizioane

Provizioanele sunt recunoscute atunci când Grupul are o obligație curentă (legală sau implicită) ca rezultat al

unui eveniment trecut, când este probabil ca Grupul să fie obligat să-și deconteze această obligație, și poate

fi făcută o estimare credibilă privind valoarea obligației.

Suma recunoscută ca provizion este cea mai bună estimare a contraprestației necesare pentru decontarea

obligației prezente la data raportării, luând în considerare riscurile și incertitudinile legate de obligație.

În cazul în care un provizion este evaluat utilizând fluxurile de numerar estimate pentru a deconta obligația

prezentă, valoarea contabilă reprezintă valoarea actualizată a acestor fluxuri de trezorerie (atunci când efectul

valorii în timp a banilor este semnificativ).

Atunci când se așteaptă ca unele dintre sau toate beneficiile economice necesare pentru decontarea unui

provizion să fie recuperate de la o terță parte, o creanță este recunoscută ca un activ dacă este aproape sigur

că va fi rambursată, iar valoarea creanței poate fi evaluată în mod credibil.

(s) Venituri

Veniturile sunt recunoscute atunci când clientul dobândește controlul asupra bunurilor sau serviciilor

prestate, la suma care reflectă prețul pe care Grupul se așteaptă să îl primească în schimbul acestor bunuri

sau servicii. Veniturile sunt recunoscute la valoarea justă a serviciilor prestate sau a bunurilor livrate, net de

TVA, accize sau alte impozite aferente vânzării.

Veniturile includ valoarea justă a contraprestației primite sau de primit, net de taxa pe valoarea adăugată, după

eliminarea vânzărilor în cadrul Grupului. Veniturile și profitul sunt recunoscute după cum urmează:

(i)

Venituri din vânzare de proprietăți rezidențiale

Veniturile din vânzarea de proprietăți rezidențiale în cursul normal al activității sunt evaluate la valoarea justă

a contraprestației încasate sau de încasat la finalizare. Veniturile sunt recunoscute atunci când riscurile și

avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate au fost transferate clientului, acest lucru fiind

considerat atunci când titlul de proprietate revine clientului la finalizarea legală, iar costurile aferente și

eventuala returnare a bunurilor pot fi estimate în mod credibil. Acesta este momentul în care sunt respectate

toate obligațiile de îndeplinire conform prevederilor IFRS 15 și nu există o implicare permanentă în

gestionarea bunurilor, iar valoarea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil. Dacă este probabil ca anumite

rabaturi să fie acordate și valoarea lor poate fi evaluată în mod credibil, atunci acestea sunt recunoscute ca o

reducere a veniturilor atunci când veniturile din vânzări sunt recunoscute. Nu este considerată o componentă

semnificativă a finanțării în contractele cu clienții, deoarece perioada dintre recunoașterea veniturilor și plată

este aproape întotdeauna mai mică de un an, compania are și plăți în rate pe o perioadă mai mare de un an,

dar acestea nu sunt semnificative.

(ii)

Venituri din facturarea utilităților

Veniturile din facturările de utilități sunt recunoscute la momentul realizării lor, împreună cu cheltuielile cu

utilități facturate de către furnizori. Grupul refacturează utilitățile adăugând o marjă de profit, sub forma unor

costuri de administrare. Utilitățile se facturează pentru proprietățile închiriate, și pentru proprietățile vândute

cu plată integrală,

până în momentul în care cumpărătorul încheie contracte cu furnizorii de utilități în nume propriu.

(t) Impozitare

Taxa de impozitare reprezintă suma impozitului plătit în prezent și impozitul amânat.

Impozitul curent

Impozitul plătit în prezent se bazează pe profitul impozabil pentru anul respectiv. Venitul impozabil diferă de

profitul înaintea impozitării așa cum este raportat în contul de profit și pierdere, deoarece exclude elementele

de venit sau de cheltuieli care sunt impozabile sau deductibile în alți ani și exclude în plus elementele care nu

sunt niciodată impozabile sau deductibile.

Impozitul curent se calculează utilizând cotele de impozitare care au fost adoptate sau substanțial adoptate

la data bilanțului.

Impozitul amânat

Impozitul amânat este impozitul care se așteaptă să fie plătibil sau recuperabil pe baza diferențelor dintre

valorile contabile ale activelor și pasivelor din situațiile financiare și bazele fiscale corespunzătoare utilizate în

calculul profitului impozabil și este contabilizat utilizând metoda pasivului bilanțier.

Datoriile cu impozitul amânat sunt, în general, recunoscute pentru toate diferențele temporare impozabile, iar

activele privind impozitul amânat sunt recunoscute în măsura în care este probabil ca profiturile impozabile

să fie disponibile, la care se pot aplica diferențe temporare deductibile.

Aceste active și datorii nu sunt recunoscute dacă diferența temporară provine din fondul comercial sau din

recunoașterea inițială (cu excepția combinărilor de întreprinderi) a altor active și pasive dintr-o tranzacție care

nu afectează nici profitul fiscal, nici profitul contabil.

Datoriile cu impozitul amânat sunt, de asemenea, recunoscute pentru diferențele temporare impozabile

generate de investițiile în filiale și interesele în asociațiile în participațiune, cu excepția cazurilor în care Grupul

este capabil să controleze reluarea diferenței temporare și este probabil ca diferența temporară să nu fie

reluată în viitorul previzibil.

Impozitul amânat este evaluat pe bază neactualizată utilizând ratele de impozitare și legile care au fost ulterior

adoptate sau adoptate în mod substanțial la data bilanțului.

Valoarea contabilă a creanțelor privind impozitul amânat este revizuită la fiecare dată a bilanțului și redusă în

măsura în care nu mai este probabil să existe suficient profit impozabil care să permită recuperarea totală sau

parțială a activului. Impozitul amânat este debitat sau creditat în contul de profit și pierdere, cu excepția

cazului în care se referă la elemente debitate sau creditate direct în alte elemente ale rezultatului global sau

în capitalurile proprii, caz în care impozitul amânat este, de asemenea, tratat în alte elemente ale rezultatului

global sau în capitalurile proprii.

(u) Plata pe bază de acțiuni

Grupul a aplicat cerințele IFRS 2 „Plata pe bază de acțiuni”. Grupul face plăți pe bază de acțiuni cu decontare

pe bază de capital anumitor angajați. Plățile pe bază de acțiuni decontate pe bază de capital sunt evaluate la

valoarea justă la data acordării. Valoarea justă este înregistrată pe cheltuieli pe bază liniară pe perioada intrării

în drepturi, pe baza estimării de către Grup a acțiunilor care vor deveni legitime în cele din urmă după ajustarea

efectului condițiilor de intrare în drepturi care nu depind de prețul pieței.

(v) Instrumente financiare – valoarea justă și administrarea riscurilor

Funcția de administrare a riscurilor în cadrul Grupului se referă la riscurile financiare. Riscurile financiare sunt

riscuri generate de instrumentele financiare la care este expus Grupul în timpul sau la sfârșitul perioadei de

raportare. Riscul financiar cuprinde riscul de piață (inclusiv riscul de rată a dobânzii și alte riscuri de preț),

riscul de credit și riscul de lichiditate. Obiectivele principale ale funcției de administrare a riscului financiar

sunt stabilirea limitelor de risc și - apoi asigurarea că expunerea la riscuri rămâne în aceste limite.

(w) Datorii contingente

O datorie contingentă este:

(a) o obligație potențială apărută ca urmare a unor evenimente anterioare și a cărei existență va fi

confirmată doar de apariția sau ne apariția unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu

sunt în totalitate controlate de Grup; sau

(b) o obligație curentă apărută ca urmare a unor evenimente anterioare, dar care nu este recunoscută

deoarece:

i. este improbabil că pentru decontarea acestei obligații vor fi necesare ieșiri de resurse încorporând

beneficii economice; sau

ii. valoarea obligației nu poate fi evaluată suficient de credibil.

Datoriile contingente nu sunt recunoscute în situațiile financiare ale Grupului, ci sunt prezentate, cu excepția

cazului în care posibilitatea unei ieșiri de resurse care încorporează beneficii economice este scăzută.

Un activ contingent este un potențial activ care provine din evenimente anterioare și a cărui existență va fi

confirmată numai de apariția sau de absența unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure care nu sunt

în totalitate sub controlul Grupului.